luni, 23 februarie 2015

Sânt Ion de Primăvară

Suntem români şi avem sărbători frumoase. Poveştile noastre, ca popor, sunt învelite într-o aură legendară din care se distinge o mică fărâmă de adevăr. Fantezia zboară dincolo de munţii falnici, se aruncă în ceruri şi se întoarce prin filele inimilor noastre de pui de daci. Tradiţiile noastre, cutumele şi tot ce ţine de unicitatea ţării noastre trebuie păstrate cu sfinţenie, măcar ca simboluri. 
Primăvara începe cu Dragobete, fiul babei Dochia, protectorul naturii şi al fertilităţii, un fecior frumos cu chip şi suflet de înger.

Fetele tinere trebuie să adune zăpada rămasă, să o topească şi să o păstreze pe parcursul anului pentru a fi mai frumoase. 
Bărbaţii nu trebuie să se certe cu soţiile lor pentru a le merge bine tot anul.
Nu se coase, nu se munceşte la câmp şi nu se face nicio curăţenie foarte serioasă în casă. Atenţie, o mică ordine chiar şi simbolică aduce prosperitate şi noroc tot anul.
O altă tradiţie mai mult tragi-comică se referă la faptul că de Dragobete trebuie să avem o pereche, altfel vom fi singuri pe tot parcursul anului, până la Dragobetele următor.
Bucuraţi-vă, iubiţi şi zâmbiţi. Aveţi grijă de suflet şi mai puţin de trup. Am intrat în postul Paştelui.
Peste câteva zile mai adunăm o primăvară.
XOXO,          
Ariana




video

sâmbătă, 21 februarie 2015

Atmosfere

Dacă mă uit pe geam nu văd altceva decât o primăvară pudică, virgină din fire. Se ascunde după crengi, fuge prin pământ, sapă în inimi şi la final suflă. Suflă rece, cu un vânt subţire şi dureros. 
Ne jucăm.


probabil vă întrebaţi de ce mă afişez foarte des cu tricoul ăsta. Tricoul ăsta chiar înseamnă ceva pentru mine. E miracolul din dulap, ăla care străluceşte indiferent de cât de întuneric ar fi. Sunt norocoasă că îl am. Şi nu, nu zic asta mereu despre obiecte, despre mine nici atât.
Dacă ar trebui să îl citez pe colegul meu cu retard mintal, aş zice 
<<Aşa îşi arată universul afecţiunea pentru cei pe care îi iubeşte>> 
Deşi am revenit la un program încărcat, simt. Şi e suficient să simţi. De multe ori uităm de sentimente şi devenim pietre. Reci, tari, răi. Suntem folosiţi de alţii să îi rănim pe alţii şi nici măcar nu ne dăm seama că ne doare şi pe noi. Bine că s-a invetat gravitaţia că ne aduce mereu cu picioarele pe Pământ.
Sunt sentimente, e atmosferă, e viaţă şi mă simt resemnată. E perfect. Mie mi-e bine aşa.
 Se numeşte succesiune şi îmi place la maxim cum sună. E un fel de mecanism mereu în mişcare pe care intenţionat nu-l numesc roată că ar denumi ceva mult prea comun. Sunt mai realistă ca niciodată, cu lecţiile la zi şi cu masa de prânz luată deja. Chiar dacă nu se vede. Mă simt resemnată (ştiu că e a doua oară când zic asta). Mi-am dat seama că n-am cum să schimb o continuitate dictată de Sus. Poate nici nu vreau. Scuza asta cu <<nu vreau>> e foarte des folosită de neputincioşi. Nah, n-am nevoie de puteri nemaivăzute. Am nevoie de mine şi tot ce ţine de eternitatea din torace. 

Hai că am zis-o şi pe asta. Mai bine de atât nici nu se putea.

Have fun, be wild and dream on! 
                                                                                      XOXO,
Ciobsie (şefa la bestii)


duminică, 8 februarie 2015

Top 5 citate de inceput de semestru

#1
 #2
#3
#4

#5

Good luck& have fun în noul semestru. E distractiv la şcoală, te vezi cu prietenii, e palpitant: în fiecare zi trebuie să arăţi bine, eşti în centrul atenţiei, munca ta e răsplătită, e amuzant să pari ceea ce nu eşti, să pari un copil cuminte care se îmbracă decent şi normal.
Have fun, be young, wild&free,
                                 XOXO,
                                                Ciobsie

                                                                                ☝☝☝ PS: Poze de la ultimele băute. 

marți, 3 februarie 2015

It s hard to be me, but someone must do it





Sincer nu ştiu de ce am ales un titlu în engleză, deşi am o mică problemă cu bloggerii care scriu în engleză chiar dacă sunt români 100%. 
Da, celebra scuză: după public, după cititor.


Ieşind din tonul caracteristic de scorpie neîmblânzită, care totuşi face sacrificii să se auto-îmblânzească (nu ştiu dacă există termenul ăsta), încerc să devin o preţioasă şi jumătate. 
E greu să fii Ciobi. Şi nu spun asta doar aşa...că dă bine să îţi fie milă de tine. O spun pentru că aşa e.
x2 puérile


  






















Zilele astea am fost mai scorpie ca niciodată. Mă simt eu, nu mi-a zis-o nimeni. Am stat numai în casă, excepţie făcând marea mea evadare de vineri seara, o evadare pe care n-o s-o uit aşa uşor. Aştept nerăbdătoare să îmi vină coletul de la Bershka cu ultimele cumpărături de la reduceri. Sunt mândră de ce mi-am comandat. 
Păi se putea?!
Am observat că stafilococul meu merge bine, fuge, nici el nu mă mai suportă, însă am nişte coşuri de neiertat pe gât. Săptămâna asta pielea mea o să fie liberă, fără fond de ten, fără masca mea de toate zilele. Am început să dezvolt o obsesie pentru riduri. Nu vreau ca pielea mea să îmbătrânească prematur şi totuşi înaintez în plăcrerea mea de a părea o frivolă. De a părea. Am o întrebare pentru cei care le critică pe adolescentele care foloesc fond de ten;
Dacă am veni cu cratere şi bube scârboase la şcoală ne-aţi mai iubi aşa mult?
terminat.




Atât momentan. Restul data viitoare.  
                                                       XOXO,
                                                                        Ciobsie