Fun

Pentru asta sunt prietenii

De ce sunt teneșii mei așa? De ce mă simt așa de bine și plină de energie? Azi am simțit vara. Și am căutat-o la ea acasă, acolo unde dansează cu zânele pădurii și zmeii care fură suflete noaptea. Am găsit-o. De acolo vine ea, la mine pe stradă, (oh... un fel de axis mundi), apoi în oraș, o scoatem noi la o bere și un puf puf, și abia după merge la toată lumea, în celelalte părți, în celelalte curți și grădini.

După ce ne-am simțit urmărite, după ce am obosit, după ce fundul meu greu simțea că nu mai poate, după ce Erika țipa la mine să merg mai încet, după ce mi-am amintit fiecare loc pe care îl mai văzusem acum mult timp, de pe vremea când Pintea-unul din câinii mei mă însoțea mereu, de pe vremea când cea mai bună mâncare era aia din pădure, adică frigărui din carne nu foarte condimentată, aranjată nefițos pe crengi fără scoarță, totul cu miros de verde și proaspăt.

Rămâneam acolo dacă aveam o priză, wi-fi și ceva de mâncare. Se pare că m-am întors.

Ieșiți pe afară, lăsați puf-pufurile și beutura, mâncarea, porceala. Așteptam primăvara și acum ne ținem fundurile grase pe aceleași scaune. Haida.

                                                                                                      

XOXO,

                     Ciobsie