24 h- priviri

24 de ore de la ultimul zâmbet larg, de la privirile adânci, de la dorința animalică de a da la o parte masa, cafeaua, sucul, tot ce era pe masă- apropiere
24 de ore neîmplinite de la ultima îmbrățișare, de la ultimul pupic- ascuns, timid- de la promisiunea ca o să ne reîntâlnim, de la primul fir de dor care s-a despicat în mii de firișoare, care sunt menținute în viață de o flacără puternică și niște cuvinte atât de adânci, încât au ajuns până la ciocan și nicovală, undeva în urechile noastre, ca niște fiori. Între ciocan și nicovală sunt eu acum, între valurile mării spumate și între nisipul arzător care îmi înroșește tălpile tinere și neșlefuite.

Nici măcar nu pot să spun mai multe. Eu? Îndrăgostită? Din nou, în același timp, de cine? Eram luată, mai sunt? 

Nu știu.

                                                                                                                           XOXO,

                                                                                                                                        Ciobsie