Mie mi-a ieşit. Am reuşit să sfidez ceea ce credeam că nu se poate. Am urmat paşi simpli, suficient de gândiţi astfel încât să dea roade. Nu m-am ''pus pe treabă'' cu intenţie. Eram iniţial foarte deranjată de coşurile de pe faţa mea. Citind pe internet mai multe despre mica mea problemă, am înţeles că se poate corecta şi cu un stil de viaţă sănătos. Nu am întrebat niciun medic despre urmări, nu am avut nevoie de specialişti.
Am început prima săptămână destul de complicat. Corpul meu reacţiona ciudat din cauză că se eliminau multe toxine. Am avut simptome ca greaţă, balonare, gust amar, dar am continuat. Era normal ceea ce se întâmpla. Cu toate acestea, prima săptămână s-a dovedit a fi un succes uriaş- slăbisem două kilograme şi faţa mea arăta mult mai bine. Mi-a plăcut, toată povestea începuse să fie scrisă cu cerneală roz. Am zis să continui. Am început a doua săptămână, însă puţin mai greu. Trebuia să am mese dese, nu extrem de bogate (ceea ce mi se parea foarte greu) şi să beau multă apă. (Mărturisesc cu cea mai mare ruşinică faptul că în perioada aceasta nu făceam aproape deloc sport, exceptând câţiva paşi făcuţi de acasă până la şcoală).
Această ''detoxifiere'' a ţinut două săptămâni. În următoarea perioadă am introdus treptat diferite alimente cum ar fi ouăle, lactatele, carnea slabă, peştele sau pâinea neagră. Slăbisem cinci kilograme în câteva luni în cel mai sănătos mod.
Sunteţi şi voi probabil curioşi să aflaţi în ce constă acest regim simplu şi minunat. Nu e nimic sofisticat. Sănătatea se află în grădini, în pământ şi natură. Legumele şi fructele sunt cele mai de preţ bogăţii ale lumii.
Când simţeam că îmi scade glicemia şi fluturaşul din cutia mea craniană voia ceva dulce, mâncam fructe (banane, mere, pere, struguri, smochine- păstrate în congelator, culese din propria grădină, mure, zmeură, afine, toate depozitate peste iarnă la rece, la fel ca smochinele). Am mâncat foarte multe alune, nuci, migdale sau tot felul de seminţe.

De atunci continui să slăbesc. Făina albă, dulciurile ''false'' (prefer prăjiturile de casă, simple şi gustoase sau ciocolata de calitate fiindcă e făcută de cele mai multe ori din ingrediente cât de cât naturale) şi prăjeala sunt evitate, dar nu excluse. Să fim serioşi, e aproape imposibil să nu mâncăm măcar o dată la şase luni câţiva cartofi prăjiţi... Merg prin compensare: dacă mănânc o felie de tort nu mai servesc în ziua respectivă cina sau masa principală care urmează.
Ceva important de învăţat este că o dietă nu ţine mult, trece repede şi ia cu ea şi rezultatele, oricât de uimitoare ar fi ele. Ideea ca după fiecare regim să învăţăm să ne formăm un stil de viaţă sănătos pe care să-l păstrăm până la moarte (aş adăuga eu: şi dincolo de ea).
XOXO,
Ciobsie