sâmbătă, 27 septembrie 2014

Avantaje

Azi mă fac fată serioasă şi vă povestesc despre o parte din avantajele locuitului la casă.


Toamna e anotimul recoltei, anotimpul în care gospodarii trag o linie şi adună toate chestiile bune şi productive pe care le-au făcut. După o vară în care au cules roşii, castraveţi şi ardei şi s-au umflat cu salate, natura îi mai bucură cu alte bunătăţi.

 Roşiile şi ardeii târzii. 
Eu una mi-am propus să mănânc în fiecare zi ardei şi roşii. Dacă aş putea aş păstra totul într-o capsulă a timpului, aş închide-o cu cheiţa şi aş deschide comoara în mijlocul iernii când gura mea vrea să se umple de una dintre cele mai delicioase arome: aroma unei roşii perfect coapte, culese din propria grădină.
Da, probabil mereu mi-am lăudat chestiile din grădină. De la pisici până la cel mai mare dovleac. Am şi motive. Dacă oamenii se vor lenevi şi vor deveni pur şi simplu comozi, în vreo 10 ani o să ajungem să mâncăm roşii tratate. Şi nu numai roşii, ci fructe şi legume în general, adică alimentele în care oamenii au cea mai mare încredere, considerate a fi cele mai recomandate pentru o viaţă lungă şi fericită. Ăstea sunt menite să îmbine utilul cu plăcutul: plăcerea de a mânca ceva sănătos şi gustos.

Nucile nu prea sunt de lăudat anul ăsta. Anul ăsta nu e anul lor. Îmi pare rău, poate data viitoare.
Cu toate acestea, scorţoasele astea mici ascund secrete nebănuite.
Unii zic că miezul lor seamănă cu creierul, iar de aceea ajută la dobândirea unei memorii de invidiat (nu ca a mea). Ăia care zic aşa zic bine. Se recomandă consumarea de nuci cu miere în fiecare dimineaţă tocmai din acest motiv.
Găsiţi reţete pentru asta pe net.
Mi se pare că se macerau împreună timp de nu ştiu câte zile şi se lua compoziţia pe stomacul gol.

Alunele sunt alte bestii cu surpriză în interior. Astea din imagine sunt culese de plictiseală. În realitate ele nu se depozitează aşa. În pom sunt protejate de nişte coji verzi care le fac să stea în ciorchini. 
Da, pisi, ştiu că nu aşa se zice ştiinţific, dar nu mă pricep eu la ăstea.
Alunele fac senzaţie într-o prăjitură şi dacă le prăjiţi în puţin ulei de măsline (nu mai mult de jumătate de pumn de alune, mă) constituie o gustare delicioasă.
Naaa, vezi ce şmecher am vorbit??? 

Strugurii nu sunt tocmai copţi momentan. Soiul meu de struguri albi poate fi consumat. Adică eu asta şi fac... cutiuţa mea cu mâncare pentru şcoală conţine şi struguri albi de masă. 
Strugurii albi sunt buni pentru anti-îmbătrânire. Da, mulţi zic că îngraşă, că nu sunt buni şi se feresc de ei ca piţipoancele de fustele lungi.Consumul regulat de struguri poate reduce riscul de boli cardiovasculare, cataractă, Alzheimer şi unele tipuri de cancer. Pffff, eu zici că sunt la Teleshopping. Strugurii conţin glucoză (logic), acid citric, acid tartric, levuloză, tanini şi alte din ăstea. 
Dacă aveţi şi voi lipsuri ca toţi oamenii, lipsă de potasiu, magneziu, fier, calciu sau seleniu, nu ezitaţi să consumaţi moderat nişte struguri.
Da, ei pot să îngraşe, dar în cantităţi mici sunt inofensivi. Sunt extrem de hrănitori (am testat asta pe propria piele).

Cu dovlecii s-a realizat un nou trend la noi în ţară: Halloweenul.
Da, oamenii bătrâni zic că şi ei în copilariile lor apuse ciopleau dovleci şi agăţau fâşii de usturoi peste tot ca să alunge spiritele rele. Halloween mioritic.
Tărtăcuţa e din grădina bunicului meu. Nu vă imaginaţi voi câte tărtăcuţe are. Cresc prin vie şi le-a agăţat prin toţi pomii.
Aspecte de redecorare, domne. Nu întelege oricine treburile ăstea.
Despre dovleacul comestibil numai de bine, ca întotdeauna. În plăcinte, făcut pane, glazurat sau copt cu miere pe deasupra, dovleacul îmi aduce mereu aroma anotimpului rece. 
Unii fac suc proaspăt de dovleac pentru combaterea bolilor de ulcer. Auzisem undeva că sucul de dovleac e bun pentru insomnii, dar nu e cazul la mine. Copt, dovleacul ajută la tratarea bolilor de inimă, conţine potasiu şi magneziu, e tare bun.
Are un rol mai energizant, aşa. Seminţele în special cică pot combate cancerul, leucemia şi alte minuni mai nevidecabile. Într-un reportaj despre dovlecii din Austria (parcă) se spunea că dovleacul galben conţine mai mult beta-caroten decât nu ştiu câte grame de morcovi. 







 Cam astea sunt florile, exceptând trandafirii care inspiră mult prea multă tristeţe. Cu ideea de a nu vă scoate din sărite sau de a nu vă demoraliza, nu le-am făcut poze. Celelate, frumoase, numai bune de făcut cadou, de redecorat, de presat, de mirosit, pentru dezvoltat memoria olfactivă, pentru amintiri autumnale.



Hai că am scris ceva. Iau o pauză, nu? Am zis şi eu să devin practică. Nu ştiu dacă mi-a ieşit, dar dacă nu mi-a ieşit nu e vina mea. Eu am blog să distrez lumea nu s-o oblig diplomatic să mănânce sănătos. 
Dacă azi am tot ars-o mai eco aşa, uitaţi o mică idee pentru refolosirea sticlelor de sticlă.
Cam ce fac eu cu o sticlă de cocktail de la Lidl... E şi asta o chestie. 


Cam atât pentru azi. Mulţumesc că aţi mai citit ceva de pe blog-ul meu, sper că v-aţi distrat şi mai ales că aţi învăţat ceva nou (şi) azi.
                                                                                                     XOXO, 
                                                                                                                        Ciobsie


















vineri, 26 septembrie 2014

Frustrări

Am zis eu vreodată că îmi place toamna? Am glumit poate...



Eu nu neg. Cu temperaturile ăstea nu mai e toamnă. De două zile merg la şcoală în ghete de iarnă. Cum e posibil? Mi s-a luat de frig de nu mai pot.
Când observi că părăseşti limonada pentru un ceai de soc îndulcit cu miere şi savurat în linişte, dacă ai şi eşarfă la gât, papuci de casă în picioare şi vezi aşa ceva 
înseamnă că e toamnă şi te resemnezi. Trebuie să ai





Dacă o să vi se pară că am ochii diferiţi nu vă speriaţi. Pot spune doar că n-am mai dormit cum trebuie de o săptămână. 

lanţ la gât.


Glumeam, boss. Trebuie să ai eşarfă, hanorac, bluză şi pantaloni lungi. 

Pozele cu lanţul sunt de săptămâna trecută. Atunci am ieşit până în parc doar în bluza mea verde mentă foarte light de la Zara şi în hanoracul de catifea de la C and A. Nu, nu am plecat doar aşa. Am mai purtat şi blugii mei de pele de la Stradivarius. 

 Dacă vă era dor de o poză pitorească băgaţi ochii aici şi dilataţi-vă pupilele. Frecaţi-vă mâinile de 3 ori şi apoi băgaţi-le în buzunar. 
Ce credeaţi? Mai mult de atât nu pot. Starea mea de artistă se poate scrie doar în câteva rânduri. 
 Revenim.
Totuşi... Mi se pare prea frig pentru perioada asta ţinând cont de faptul că în alţi ani în acelaşi timp purtam maxim hanorac cu teneşi. Minim balerini şi pulover.
Da? max şi min, a,b,c sunt variabile.


Gata, pisi. Nu mai mă dau şukară. 
Şi totuşi mai am un detaliu. Termin imediat. 
Tocmai mi-am comandat nişte espadrile şmechere. Vin săptămâna viitoare. Să zic mai mult? Bine, zic. Sunt din imitaţie de piele de cocrodil, sunt negre, sunt de fată serioasă. 
Băi, apropo, ce naiba, am dezvolat o pasiune pentru chestiile albe şi negre. Mă sperie ideea că o să devin o bestie monocromă... 
Scriu pe TPU ceva, poate îmi dă careva vreo soluţie. 



Cam atât momentan. O să vă povestesc mai multe în weekend-ul ăsta. 
Distracţie plăcută şi aveţi grijă cât de gros vă îmbrăcaţi.
                           XOXO,
                                             Ciobsie 



duminică, 21 septembrie 2014

Heeeiii

Da, dacă aţi citit titlul cu o voce de piţipoancă vă invit să râdeţi şi apoi să repetaţi de 3 ori: ''Nu e ceea ce pare''.
Că a trecut o săptămână de şcoală ştiţi deja, că e al naibii de frig dimineaţa ştiţi. În acest caz eu nu mai sunt de actualitate. Glumeam, dacă mai citeşte cineva ce scriu vreau să-i mulţumesc, dacă nu mai intră nimeni pe blog înseamnă că e vina mea. Şi mi-o asum.






Pot spune că nici bine nu mi-am pus fundul pe scaunul de la şcoală şi deja aş sta pe cel mai comod fotoliu dintr-un mult mai diferit peisaj. Deci eu am o mare dramă: dimineaţa e frig şi am răcit din nou. Da, acelaşi tratament, lămăi şi pastile mentolate ambalate ca prezervativele. Nu, eu niciodată nu vorbesc cu subînţeles. 
Mă fac copil cuminte. Nu mai dau banii pe hăini, pe lanţuri, ghiuluri şi inele.
 Deci eu sunt foarte fericită că soră mea mi-a adus caramele super şmechere care au în mijloc cremă de ciocolată şi vreau să le arăt fanilor mei. Dacă nu eşti fanul meu dă în jos de rotiţa de la mouse şi uită-te. Pentru tine (şi doar pentru tine) devin cultă.
 Nu ştiu de ce, dar de la un timp am început să fac cele mai tâmpite mufe când îmi face cineva poză. Deci repet, nu găsesc explicaţia. 


Sunt praf, băi, ştiu. De o săptămână ochiul meu stâng e mai mare decât cel drept. Stau prost cu programul de somn.



Cam atât am avut de zis. Despre mine numai de bine, aşa e. Adică nu. Citisem undeva că o strategie în blogg-ăreală e auto-ironia. Deci nu.
REFORMULEZ. SUNT CEA MAI A NAIBII RETARDATĂ.
E cazul să mai zic că am plâns toată noaptea fiindcă mi s-a stricat sim-ul? 


XOXO,
                  Ciobsie

Cu aceeaşi faţă de nebunăăăăăăă: CIOBI 2014.

luni, 15 septembrie 2014

Sall

Nu ştiu ce mi-a venit de am pus titlul ăsta. 



O dau direct: azi a fost prima zi de liceu. Vreau să vă anunţ din prima, dragele mele piţipoance tâmpite, nu avem nevoie de video-uri pe youtube ca să ne învăţaţi cum să ne îmbrăcăm la şcoală. Vă învaţă Ciobi. Puteţi oricum, dar nu combinaţi mai mult de 3 culori, nu folosiţi nuanţe prea ţigăneşti, nu folosiţi chestii care să atragă atenţia profesorilor. La şcoală suntem (sau mai bine zis o ardem) ca ăia cuminţi. Suntem monocromi, bă. 
Eu de exemplu am fost azi atât de monocromă încât am purtat un sacou roz somon.
 Putem spune că arăta cam ca ăsta, dar avea un nasture negru. Era tot de la Bershka.



Bine, gata.
Promisesem distracţie, Soare mi-o promisese adică. Am avut, bă, să ştiţi că pentru prima dată individa s-a ţinut de cuvânt şi ca niciodată când am ajuns acasă şi mi-am lăsat pantofii mei cu toc nude lăcuiţi am realizat că Soarele începe să răsară. Ce să zic... ca în filme, domne. A fost tabloul perfect al unui sfârşit de vacanţă glorios. Nici nu meritam eu aşa ceva... la cât de animal sunt. 


Din seria uite că pot, bă, vreau să vă amintesc următorul lucru
 Mereu m-am ghidat după ideea că What matters is in the box. Acum nu vă gândiţi vă rog că în cutie e vreun somon cu sparanghel sau şi mai junky: vreun meniu de la KFC.
Nu ne batem joc aicişa.
Eu acum fac aşa cutiuţa, pun în ea fructe, mâine-poimâine mă duc cu broccoli, morcovi.
Glumeam. O să stau cu ciolanul în gură, dar cu fructele şi legumele în cutie.
Astea sunt de fiţă, aşa.

Glumeam.


Cam atât despre prima zi. Băgaţi în voi mere, pere, prune bune şi alune că e toamnă. Păstrăm ceafa de porc pentru la iarnă.
Băi, deci eu chiar glumesc... Vă daţi seama. Nu-mi permit la silueta mea să mănănc ca porcul. Mă vreau domniţă, ce naiba.

                                                             XOXO,
                                                                               Ciobsie

vineri, 12 septembrie 2014

Treburi de viaţă

Măi, eu azi m-am trezit înspăimântată. E 12 septembrie, e vineri, e ultima zi în care pot să mă trezesc la cât vreau, adică la 1 ziua. Deci e dramatic. După o noapte plină de vise ciudate şi vorbit în somn, zici că sunt în reluare.
Nu vă speriaţi, mai urmează. În weekend-ul ăsta vine Soare la mine, urmează distracţie.
PS: Dacă mi se face rău să sunaţi la ambulanţă. Mulţumesc.





Mă gândeam eu aşa...  încapul meu, cât de naşpa e să te trezeşti dimineaţa. Eu de exemplu o să mă trezesc la 6:30, poate chiar la 6:20. Deci parcă mă şi văd mânjită pe faţă, machiată prost, cu fondul de ten pus ca varul, cu rimelul pe la sprâncene în loc de gene, cu haine necălcate, drame în faţa oglinzii că arăt naşpa.
Pe lângă faptul că nu m-am ţinut de cuvânt, adică să ajung la 54, 55 de kilograme, simt o uriaşă poftă de mâncare, aş băga în mine cât 10 fete împreună. Nu ştiu ce e cu această tendinţă de porcire, zău.
Vă atenţionez: o să scriu din ce în ce mai rar (nu numai pentru că nu am subiecte). Mă fac şi eu copil de şcoală, revin la programul normal. Daa, ăia care produc pastilele ăstea
 o să fie tare fericiţi. Ideea e că am o memorie atât de mare încât uit să le iau. E ceva splendid să uiţi să îţi iei pastilele de ţinut minte. În acele momente foarte dese simt că singura mea scăpare e un spital de nebuni de la marginea unui oraş. 

Cam atât pentru azi. Mă simt alt om şi nu, nu după ce am folosit Dry Cooker, pur şi simplu m-am făcut copil cum trebuie. Ieri am făcut curăţenie în cameră şi am făcut câteva schimbări. Am adus un puzzle mare, am mai aranjat nişte chestii. Nu e de râs şi nu zic asta din narcisism, dar e un eveniment, domne. 
Io nu neg.



XOXO, 
                Ciobsie

duminică, 7 septembrie 2014

Redefinim şmecheria

Deşi sună ca sloganul unei firme fiţoase care face lanţuri pentru valoroşi, sunt momente când comoditatea, şmecheria şi bunul gust se unesc sau mai bine zis se kombynă.





 Mi s-au copt strugurii,respect. Mă simt specială.



Observaţi un tricou destul de neutru, cu un mesaj pe care cine vrea il vede cine nu, e orb.
-un hanorac lejer, larg, destul de lung ca să ţină căldură la şale (aşa se zicea parcă, nu?) 
- o eşarfă cu animal print pentru că avem nevoie de un imprimeu cu atitudine
- inele 
- eu am ales nişte blugi comozi de la Pull and Bear cam de aceeaşi nuanţă cu hanoracul
- neapărat nişte balerini mai speciali
Fiindcă am dezvoltat o obsesie pentru pantofii de lac, eu am ales balerinii mei de la H&M pe care puteţi să-i revedeţi chiar aici
Sunt foarte mândră de inelul meu cu şoricel.  


Cam asta e cu şmecheria, şi-o face fiecare cum vrea.
                                              XOXO,
                                                                   Ciobsie

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Cu toamna

Da... ce pot să zic. Cred că stăm toţi resemnaţi în case şi avem priviri pierdute, avem pupile dilatate, avem buzele adâncite şi uscate, ne pierdem privirea într-un colţ şi aşteptăm să treacă timpul.


Vai, Doamne, cum sună. Nu, clar, nu. Nu ne-am isterizat noi aşa, totuşi, avem motive să aşteptăm să rezâmbim. Există frunze, pulovere groase, ghete, eşarfe, mmmmm... Toamna are atâtea chestii tari, n-are sens să dezvoltăm drame existenţiale. Până la urmă trebuie să avem răbdare. La fel cum spunea chiar la slujba de ieri duhovnicul meu, răbdarea e cea mai importantă însuşire a unui om


Bă, nu ştiu eu cum e cu răbdarea asta, dar eu niciodată nu am putut să zic că am răbdare. Eu mereu grăbesc lucrurile. Mă rog, le proiectez cumva în capul meu şi fac tot posibilul să devină materiale.


De ce sunt eu azi aşa de inteligentă? Am şi eu un moment de inteligenţă şi normal, trebuia să mai scriu ceva pe blog. Aveam de gând să vă povestesc despre câte roşii am tăiat eu pentru salatele de iarnă sau despre menta, busuiocul şi cimbrul pe care le-am cules ca se păstrăm. Naaah, nu ştiam nici eu că o să o dau aşa filozofic, ce să fac. Aşa mi-a venit. 
Am zis mai sus de haine groase şi din ăstea. 
Daa, dacă sunteţi mai suple... nu ca altele (nu dau nume---------->Ariana) ia uitaţi aici ce chestii frumoase.





 sursa: fashiolista.com

















Cu nişte blugi frumoşi, nişte ghete mai comode şi nişte inele sau după caz nişte cercei mai masivi sau chiar un colier, aţi forma cea mai şmecheră ţinută.
Asta e o toamnă tânără, mai are şi ea un ruj, mai o agrafă aurie în păr, ceva, ceva. Să nu ne plângem că nu sunt culori prin jur. Da? 































Cam astea sunt detaliile. Chestiile mari se văd şi se simt. Merele sunt delicioase în perioada asta. Afine, chiar şi zmeura de a doua recoltă e prin grădini. Să nu mai spunem de căpşuni. Deşi nu sunt roşii, sunt mai dulci ca niciodată şi sunt aromate. 


Mulţumesc că aţi mai aruncat o privire pe aici, că aţi mai citit câte ceva. 
Have fun, be wild şi
SMILE.
                                                                            XOXO,
                                                                                                 Ciobsie