duminică, 12 octombrie 2014

De sezon

Vreau să vă povestesc mai multe despre toamna aia nevăzută, care se ascunde acasă, în dulapurile fiecărei fete.



În principiu, teoretic, iarna e ca vara. Adică atât iarna, cât şi vara ne îmbrăcăm cum simţim că vrem. Practic, n-ai cum să faci chiar aşa că te caută ai tăi prin 10 spitale şi stai cu branule şi cu injecţii în fund că eşti răcit.
Ieri mi-am permis să plec în balerini că eu ieri m-am simţit ca în vacanţă, vacanţă de toamnă, da?
O bluză, un pulover comod, blugi negri din piele că sunt o dură, eşarfă, fără cercei, un inel mare şi balerini cu vârf ascuţit, bineînţeles, lăcuiţi.
Cromatic vorbind, ieri am purtat doliu. Am avut motive. Pot spune că am făcut asta pentru cineva anume, dar m-aş contrazice. Am făcut-o pentru celulele nervoase ale cuiva care acum probabil zac pe o canapea şi se uită la televizor.

LONDOLIU
Cu acelaşi zâmbet tâmpit, destul de şiret în această ipostază, constat că tot doliul meu a fost la caterincă. Bravo, Ciobi.
 Vă rog frumos să observaţi eşarfa mea londoneză adusă de surorile (da, nu ştiu care din ele mi-a dat-o) mele din bineînţeles că Londra. Dacă nu exista Munteana să-mi dea ideea cu Londoli-ul, probabil că asta era o altă postare banală de-a mea. Bravo, Eri.


Mie mi-a plăcut. Şi vă dau un sfat: după fiecare despărţire (de absolut orice fel) purtaţi doliu. Nici măcar nu ştiţi cât de invidioase vor fi persoanele pe care psihic voi le consideraţi moarte.  




Bun, trecem la chestii mai generale. Nu toată toamna poţi purta doliu. Eu de exemplu chiar nu pot. Nu am suficiente haine negre. :))

La polul opus, vă prezint ultima mea ţinută din săptămâna ce tocmai a trecut. Vineri, 10 octombrie.
Ce faţă de piţi am în poza asta... 
 Părul aranjat aşa, culorile folosite, hanoracul meu preferat, ăla din catifea, un pulover gros cu buline de un lime green mult mai cuminţel decât în realitate, nişte blugi comozi, eşarfă, teneşi albi ca să vină acasă gri şi un colier cu arici aruncat mai mult la caterincă. Am încheiat totul cu o codiţă împletită în partea dreaptă că acolo dă bine. Am auzit de la cei care m-au văzut în ziua aia expresii gen:
''Ce bine îţi stă, parcă ai întinerit!''. 
...da, aşa e.



Cam atât din domeniul ăsta. Vreau să vă zic că joi am început tratamentul anti-căderea părului. Şi nu ştiu ce să mai zic. E cu petroleum. Şi miroase urât, dar sper că o să îmi fie util. Dacă e ceva special şi în maxim 2,3 luni văd vreo schimbare normal că o să vă povestesc tot. 
Da, prima poză cu tratamentul în cap. YEY.
BTW, cam aşa arată faţa mea acum, deci aş putea să spun ''Pa, Stafilococule.'' 
Nici ăsta nu mă mai vrea... 


XOXO,
               Ciobsie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu