Dacă

        Dacă e duminică lumea merge la biserică şi ajunge acasă, normal. După ce vineri am mers pe un principiu foarte pretenţios, azi m-am prezentat cuminte în faţa bisericii.

În viaţă nu le poţi face pe toate singur, ai nevoie şi de Dumnezeu.

Crezând că e tare cald afară, am plecat cum am apucat, inclusiv fără fond de ten.

Mi-am luat cel mai călcat tricou, un pulover destul de grosuţ care îmi aminteşte de bunicuţele cu coc alb, nişte blugi navy, deci albaştri, ca să nu se facă un contrast prea mare. 

Dacă nu mă încălţam cu ghetele alea cu ţinte şi alegeam nişte cizme de cauciuc de culoarea pantalonilor, eventual cu un imprimeu gen buline, puteam să îmi iau calul şi să fug în lumea largă că ziceai că mă duc la cursul de echitaţie.

Cu zâmbetul de copil cuminte peste măsură, cu părul neacoperindu-mi faţa, măcar în prima parte a zilei ăsteia sunt şi eu fată cuminte.

Vă rezum săptămâna ce tocmai a trecut în câteva poze. Aşa am zis ieri, mă ţin de cuvânt, domne.

 Am mâncat prima salată verde din toamna asta. E culeasă din grădina mea şi asezonată cu mărar tot din grădină şi ceapă verde din aceleaşi circumstanţe. De asta îmi place mie toamna.

M-am clonat.

Am mâncat primele smochine din grădină.

Astea sunt ceea ce eu numesc premiere. 

Vreau ziar şi afişe cu ele.

:)))

                      XOXO,

                                  Ciobsie