Cum am slăbit zece kilograme în opt luni

        Deși pare un titlu plin de narcisism, vreau măcar pentru căteva momente să devin practică. Multă lume ''suferă'' din cauza kilogramelor în plus. Să îţi priveşti corpul în oglindă şi să nu îţi placă ce vezi e cel mai trist aspect al unei vieţi în care aparenţele şi imaginea îl fac pe om. 
        Mie mi-a ieşit. Am reuşit să sfidez ceea ce credeam că nu se poate. Am urmat paşi simpli, suficient de gândiţi astfel încât să dea roade. Nu m-am ''pus pe treabă'' cu intenţie. Eram iniţial foarte deranjată de coşurile de pe faţa mea. Citind pe internet mai multe despre mica mea problemă, am înţeles că se poate corecta şi cu un stil de viaţă sănătos. Nu am întrebat niciun medic despre urmări, nu am avut nevoie de specialişti.
       Am început prima săptămână destul de complicat. Corpul meu reacţiona ciudat din cauză că se eliminau multe toxine. Am avut simptome ca greaţă, balonare, gust amar, dar am continuat. Era normal ceea ce se întâmpla. Cu toate acestea, prima săptămână s-a dovedit a fi un succes uriaş- slăbisem două kilograme şi faţa mea arăta mult mai bine. Mi-a plăcut, toată povestea începuse să fie scrisă cu cerneală roz. Am zis să continui. Am început a doua săptămână, însă puţin mai greu. Trebuia să am mese dese, nu extrem de bogate (ceea ce mi se parea foarte greu) şi să beau multă apă. (Mărturisesc cu cea mai mare ruşinică faptul că în perioada aceasta nu făceam aproape deloc sport, exceptând câţiva paşi făcuţi de acasă până la şcoală).
       Această ''detoxifiere'' a ţinut două săptămâni. În următoarea perioadă am introdus treptat diferite alimente cum ar fi ouăle, lactatele, carnea slabă, peştele sau pâinea neagră. Slăbisem cinci kilograme în câteva luni în cel mai sănătos mod.
       Sunteţi şi voi probabil curioşi să aflaţi în ce constă acest regim simplu şi minunat. Nu e nimic sofisticat. Sănătatea se află în grădini, în pământ şi natură. Legumele şi fructele sunt cele mai de preţ bogăţii ale lumii. 
       Am mâncat multe salate de legume crude (roşii, castraveţi, varză, ardei) asezonate cu ulei de măsline şi sare iodată. Consumam totul cât se poate de natural, excepţie făcând unele legume. Morcovii, broccoli-ul, conopida, cartofii, fasolea verde erau fierte pentru a se digera mai uşor, în timp ce vinetele, dovleceii sau ciupercile stăteau în orice tigaie de teflon. Supele mele conţineau legume fie întregi, fie zobite în blender pentru a obţine o consistenţă cremoasă. 
       Când simţeam că îmi scade glicemia şi fluturaşul din cutia mea craniană voia ceva dulce, mâncam fructe (banane, mere, pere, struguri, smochine- păstrate în congelator, culese din propria grădină, mure, zmeură, afine, toate depozitate peste iarnă la rece, la fel ca smochinele). Am mâncat foarte multe  alune, nuci, migdale sau tot felul de seminţe. 
        Pacheţelul celebru de la şcoală devenise o cutiuţă frumoasă din aluminiu plină de culori. Obiceiul acesta încă îl mai am. Cutiuţa (numită occidental ''lunch-box'') e nelipsită din ghiozdanul meu până în prezent. 
         Regimul descris mai sus se repetă de câteva ori pe an, în cazul meu de trei sau patru ori, în funcţie de ce mi-a oferit grădina. În perioada în care aveam urzici, lobodă sau alte verdeţuri de sezon profitam la maxim de ele. În vara aceasta am repetat experienţa încă o săptămână, bucurându-mă de roşii, castraveţi, ardei şi tot ce mai era în jur. În fiecare sezon avem de făcut asta. Nu avem nicio scuză. Pieţele sunt pline, grădinile la fel, corpul nostru vrea o schimbare sănătoasă plină de beneficii interioare şi exterioare. Frumuseţea înseamnă sănătate.

         De atunci continui să slăbesc. Făina albă, dulciurile ''false'' (prefer prăjiturile de casă, simple şi gustoase sau ciocolata de calitate fiindcă e făcută de cele mai multe ori din ingrediente cât de cât naturale) şi prăjeala sunt evitate, dar nu excluse. Să fim serioşi, e aproape imposibil să nu mâncăm măcar o dată la şase luni câţiva cartofi prăjiţi... Merg prin compensare: dacă mănânc o felie de tort nu mai servesc în ziua respectivă cina sau masa principală care urmează.
         Ceva important de învăţat este că o dietă nu ţine mult, trece repede şi ia cu ea şi rezultatele, oricât de uimitoare ar fi ele. Ideea ca după fiecare regim să învăţăm să ne formăm un stil de viaţă sănătos pe care să-l păstrăm până la moarte (aş adăuga eu: şi dincolo de ea).
         
                                                                      XOXO, 
                                                                                    Ciobsie