joi, 12 iunie 2014

Bine, a fost şi mai rău...

           Daa, şi? Ce să fac? Nu pot să mă mulţumesc cu ceea ce am. Am înţeles din nou că fără sănătate n-ai ce să faci şi că atâta timp cât poţi să mergi, să-ţi foloseşti mâinile şi-ţi bate inima cum trebuie, nu mai rămâne decât să zâmbeşti. 



Nu credeam că o să spun asta vreodată, dar sănătatea e cea mai                                                          importantă


Săptămâna asta a fost groaznică. Nu ştiu de ce a fost aşa, nu mai ştiu ce tâmpenii am făcut de am primit pedeapsa asta uriaşă. Cine mă cunoaşte bine de tot ştie că durerea injecţiile, acele, branulele, perfuziile sunt cele mai mari drame pentru mine atâta timp cât le simt.
       Apropo, încă mai simt branula în mână. Da, hai, duceţi-mă la 
                                                 NR. 9
  
             Dacă aţi auzit ţipete de la pediatrie, eu eram acolo.

Am învăţat din toate astea că niciodată nu trebuie să mai zic niciodată şi că mereu viaţa vrea să ne facă să coborâm şi ne strică liftul, ne dărâmă scările, dar noi trebuie să ne luăm inima în dinţi şi să zburăm, să ne aruncăm de la fereastră că ne ghidează pe noi cineva spre bine.
 Am mai reţinut că trebuie să mă culc devreme şi să nu mai refuz                                                            injecţia. 
Ca un mic detaliu, vreau să vă zic că nu mai îmi e frică de ace...                                        doar dacă nu urmează să intre în mine.
Gată, mă dau bătută. Trebuie s-o ascult mai des pe mama.




                              Dacă viaţa îţi dă lămâi, fă o limonadă. XOXO,
                                                                                                                       Ciobsie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu