Cele mai nasoale amintiri legate de pantofi sunt ale mele. Pantofi cu toc, fără, pantofi prea urâţi, pantofi prea frumoşi ca să-i port eu, pantofi. Cea mai dramatică chestie a fost când N-AM CĂZUT, M-AM DEZECHILIBRAT. Cu stiletto de maxim 13 cm pentru că podea şi pentru că pe podea era covor. Încercând să-mi fac o intrare remarcabilă la petrecere, mi-am etalat mersul de ''mare doamnă în viaţă'' - Nikita din Romană. Atunci am luat-o la stânga, apoi la dreapta, apoi iar la stânga şi toţi se uitau la mine. Mă dureau gleznele şi mă gândeam că la ora actuală eram cea mai penibilă fată din lume. Normal, ca o lady în devenire, mi-am recăpătat forţat obligat echilibrul (termic-interior :))) ) şi apoi am zâmbit tâmp. Daaa,nu trebuia să se holbeze toţi la mine. Ştiu şi eu că meritam să fiu filmată şi să râdă toţi de mine, răilor.
Am şi amintiri frumoase legate de pantofi. Din alea de genul : ''Vezi pantofii ăştia? Acum câteva luni se plimbau prin Honolulu şi le era cald'' sau : ''Uite, cu pantofii ăştia eram mai înaltă decât Y, dar cu ceilalţi eram fix cât Z.''
Louboutin a făcut aceşti pantofi împreună cu David Lynch. Chiar experţii spun că sunt cam imposibil de purtat.
Da, şi eu sunt de acord cu asta, dar uneori pur şi simplu nu poţi să porţi tocuri. Până la urmă, uneori viaţa e prea scurtă ca să te doară picioarele şi ca să-ţi îndoi gleznele.
XOXO,
Ciobsie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu